DANSUL URSULUI ȘI FESTIVALURILE DE IARNĂ
Explorează tradițiile magice de pe Valea Trotușului
Bun venit în leagănul cultural de pe Valea Trotușului, unde tradițiile de iarnă prind viață în mod admirabil! De la izvoarele Munții Ciucului și până la fermecătoarele așezări, precum Bacău, Onești, Târgu Ocna, Dărmănești, Dofteana, Moinești și Comănești, acest colț de lume reprezintă o comoară a obiceiurilor păstrate cu grijă.
Magie între Crăciun și Anul Nou
La sfârșitul fiecărui an, localitățile de pe Valea Trotușului devin gazdele unor festivaluri captivante de datini populare, care adună mii de localnici și turiști din toate coțurile lumii. În acest cadru fermecător, cete de tineri din regiunea Moldovei se întrec în jocuri cu măști, aducând la viață Ursul, Căiuții, Capra și Dansul Cerbilor.
Măști tradiționale și ironii pline de spirit
Colindătorii, îmbrăcați în porturi populare și purtând cu mândrie măști tradiționale, sunt o priveliște impresionantă. Aceste creații unice sunt adesea confecționate de meșteri pricepuți, păstrători ai tradiției de prelucrare a pielii și a blănii. În spiritul jocului, personaje precum medicul, polițistul, jandarmul sau vânătorul sunt adesea ironizate în momente pline de umor și creativitate.
Dansul Ursului: O evocare a regenerării naturii
Punctul culminant al tradiției este reprezentat de celebrul Dans al Ursului, cu rezonanțe puternice în zona etnografică a Trotușului. În ropotele tobelor, ursul parcurge un ciclu simbolic de moarte și renaștere, aducând cu el mesajul regenerării naturii și a trecerii anotimpurilor. Cetele celebre de Urși din Dărmăneşti, Lucăcești, Asău și Dofteana împărtășesc această poveste ancestrală cu o pasiune și o măiestrie de neegalat.
Invitație la descoperire și participare
Vă invităm să vă alăturați acestui spectacol captivant, să vă lăsați purtați de magia Dansului Ursului și să vă bucurați de festivalurile pline de culoare și energie pozitivă. Fiecare pas în această călătorie culturală este o șansă de a experimenta tradiția și autenticitatea unui colț de lume, unde obiceiurile trecutului se împletesc armonios cu prezentul.
Cultul ursului la geto-daci
Cultul ursului era prezent și la geto-daci, care îl considerau un animal sacru. Chiar numele Zalmoxis confirmă faptul că ursul era un animal totemic al dacilor (zalmo=piele și olxis=urs).
Potrivit lui Romulus Vulcănescu, „numele lui Zalmoxis ar putea fi un apelativ cu valoare de tabu al zeului cerului și al soarelui, în ipostaza lui umană, un purtător de piele de urs, nu atât în sensul de nebridă, cât de mască-galee, alcătuită dintr-un cap de urs, folosită în ritualurile și ceremoniile ce țineau la daci de cultul străvechi al ursului carpatic.”
La traci, ursul are rol cosmogonic: pe spinarea unui urs au fost sprijiniți stâlpii pământului. Pentru că e un animal pur și sincer, a fost inclus pe cer, în constelația Ursa Mare și Ursa Mică, care devin Carul Mare, respectiv Carul Mic. Ursul este perceput ca cel care reglează anotimpurile, potrivit propriului său ritm de hibernare, și, de asemenea, potrivit constelației sale, Ursa Mare, a cărei poziție pe firmament este legată de succesiunea anotimpurilor. Relațiile dintre urs și cele două constelații au dat loc la numeroase produse mitice, care evocă tema transformării după moarte, în astre, tema întâlnită mai ales în mitologia greacă.
Românii consideră ursul un animal sfânt. Este temut şi venerat în Calendarul popular ca o adevărată divinitate. Ursul influenţează în bine Ursitoarele la naşterea copilului; noul-născut uns de moaşă cu untură de urs creşte voinic şi sănătos. Copilul afumat cu păr de urs este vindecat de sperietoare. Bărbaţii, călcaţi de urs primăvara, scăpau de durerile de spate pe timpul verii. Măştile de urs întâmpină sufletele dezorientate ale morţilor în nopţile de priveghi în Ţara Vrancei. Bolile pot fi alungate de descântătoare dacă îi este invocat numele: Fugi năjit, / Pricăjit, / Că te-ajunge un urs mare, / Cum te-ajunge, cum te strop’eşte / Cu ghearele te zgârîe, / Cu gura te mănâncă, /… (Ghinoiu, Ion, Panteonul românesc. Dicţionar. Ed. Enciclopedică, Buc., 2001, p.200)
Ursul, ca element simbolic preluat din lumea animală pentru a-i fi atribuit un rol esențial în ritualuri magice sau în cadrul unor evenimente cu semnificații spirituale, a atras atenția popoarelor lumii încă din cele mai vechi timpuri. În ținuturile noastre, încă din perioada pre-creștină, i s-au atribuit următoarele valențe și semnificații: el întruchipează în mod exemplar forța, dârzenia și tenacitatea, iar comportamentul său dominator asupra întinselor arii împădurite inspiră trăinicia unor legături profunde cu natura, fiind asociat capacității de adaptare și de supraviețuire în condiții austere. În realitate, dansul ursului deține o semnificație adânc înrădăcinată în tradiția românească, cunoscută sub numele de „îngropatul anului”, cu întreaga sa panoplie de metamorfoze corelate.
Caracterul sacru al ursului reiese şi din colindele de Anul Nou cu ursul, când colindătorii mascaţi în urşi şi ursari urează un an fericit gazdelor, ce-i primesc cu voie-bună. „În colindul cu ursul, animalul moare şi învie, într-o dramatizare simbolică a mitului renaşterii naturii, în general, şi a faunei, în special, marcat de ieşirea ursului din hibernare.” (Vulcănescu, Romulus, Măștile populare. București. Ed. Științifică, 1970)
Jocul Urșilor de pe Valea Trotușului, înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO
Dansul Urșilor, cu o notorietate deosebită în zona etnografică a Trotușului, este o reprezentare a regenerării naturii și a trecerii anotimpurilor. În timpul acestui dans desfășurat în sunetul tobelor, ursul simbolic moare și renaște, oferind o evocare a puterii acestui animal și a capacității sale de a înfrunta iernile aspre pentru a aduce vestea primăverii. Un ritual plin de simbolism, o tradiție ancestrală cu rădăcini în credințele unui popor indo-european ce venera urșii ca entități sacre, obiceiul strămoșesc a devenit, cu timpul, o manifestare culturală profundă, din ce în ce mai cunoscută și mai apreciată. Imaginile cu Urșii de la Comănești, premiate la concursul „People“ organizat de National Geographic Traveller, au contribuit la creșterea popularității acestui obicei.
Transformându-se treptat într-o tradiție specifică de Anul Nou, „Dansul Urșilor” se afirmă ca un spectacol unic, oferit de numeroasele cete de pe Valea Trotușului. Cu un patrimoniu cultural bogat și o semnificație istorică adânc înrădăcinată, Dansul Ursului a fost onorat prin includerea sa în Patrimoniul Mondial UNESCO. Această distincție reprezintă un pas important în conservarea și promovarea acestei tradiții autentice, devenind astfel un punct de atracție globală pentru turiștii veniți din diverse țări europene (Belgia, Italia, Spania, Polonia, Elveția, Portugalia, etc.), Canada, SUA, Australia, Japonia și Coreea de Sud.
